MISC'ARE, miscări, s.f. Acţiunea de a (se) misca si rezultatul ei. 1. 1. Iesire din starea de imobilitate, de stabilitate, schimbare a locului, a poziţiei; deplasare a unui obiect sau a unei fiinţe. ◊ Miscare seismică = cutremur de pământ. Miscări tectonice sau miscările scoarţei = deplasări ale scoarţei solide care constituie scoarţa pământului, produse de forţele interne sau de gravitaţie si care duc la modificarea structurii geologice a scoarţei. ◊ Expr. Nici o miscare = liniste! tăcere! A (se) pune în miscare = a începe sau a face să înceapă să se deplaseze. ♦ Schimbare a poziţiei corpului, a membrelor etc.; exerciţii sau parte a unui exerciţiu sportiv executate prin schimbarea poziţiei corpului, a membrelor etc.; p. ext. gest. ◊ Expr. (Fam.) În doi timpi si trei miscări = foarte repede. ♦ Fiecare dintre mutările unei piese la o partidă de sah, de tabie etc. ◊ Expr. (Fam.) A prinde (sau a surprinde) miscarea = a înţelege repede desfăsurarea unei acţiuni sau rostul ei ascuns. ♦ Viteză cu care se execută o bucată muzicală sau o parte a ei; tempo. ♦ (Concr.) Parte dintr-o compoziţie muzicală de dimensiuni mai mari, executată într-un anumit tempo. 2. Activitate, acţiune, faptă. ◊ Loc. adv. In miscare = într-o stare de agitaţie, de tulburare, de încordare. ◊ Expr. A (se) pune în miscare = a intra (sau a determina pe cineva să intre) în acţiune; a face să se agite, să acţioneze. ♦ (Fam.) Plimbare (pe jos). 3. Deplasare în spaţiu, înaintare, circulaţie; p. ext. animaţie, agitaţie, forfotă. ♦ Serviciu care dirijează circulaţia trenurilor. ♦ (La pl.) Deplasare organizată, strategică, a unei unităţi militare. 4. Schimbare intervenită în repartizarea personalului sau a bunurilor dintr-o unitate; mutare dintr-un post în altul. 5. Acţiune sau curent care grupează un număr mare de oameni în jurul unei activităţi de interes (mai) general, al unei idei sau al unei concepţii. ♦ Acţiune (organizată) de masă cu caracter revendicativ; agitaţie, revoltă, revoluţie. 6. Fig. Îndemn, impuls, imbold, pornire. ♦ (Rar) Sentiment, emoţie. II. Categorie filozofică înglobând toate schimbările si procesele care au loc în Univers; p. gener. schimbare, transformare. - V. misca.
Sursă : DEX'98 (47075)  - LauraGellner

Miscare ≠ nemiscare, repaus, staţionare
Sursă : Antonime (71470)  - siveco

MISC'ARE s. v. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent.
Sursă : Sinonime (194003)  - siveco

MISC'ARE s. 1. v. mers. 2. miscare migratorie = migraţiune. 3. (FIZIOL.) miscare peristaltică v. peristaltism. 4. v. deplasare. 5. v. circulaţie. 6. căl-cătură, mers, pas, păsit, umblet, (rar) mersătură, (înv. si pop.) mersură. (Avea o ~ săltăreaţă, graţioasă etc.) 7. circulaţie, deplasare. (~ sevei în plante.) 8. v. clintire. 9. v. clătinare. 10. v. forfotă. 11. (MUZ.) tempo, (înv.) moviment. 12. acţiune, curent. (~ revendicativă.) 13. (înv.) moviment. (~ literară, stiinţifică.) 14. v. emoţionare.
Sursă : Sinonime (194002)  - siveco

misc'are s. f., g.-d. art. miscării; pl. miscări
Sursă : DOR (262232)  - siveco

MISC//'ARE ~ări f. 1) v. A MISCA si A SE MISCA. ◊ A (se) pune în ~ a intra sau a face să intre la acţiune. În doi timpi si trei ~ări foarte repede; momentan. Nici o ~! a) liniste; b) comandă dată cuiva, ca să rămână în poziţia în care se află. A prinde ~area cuiva (sau a ceva) a) a ghici intenţiile sau planurile cuiva; b) a pricepe mersul unei acţiuni. 2) fiz. Variaţie în timp a poziţiei unui corp în raport cu un sistem de referinţă. 3) Fiecare mutare de piese la unele jocuri (de sah, de table etc.). 4) Acţiune care include un număr mare de oameni cu interese sau concepţii comune (în sprijinul unei idei, al unui scop unic etc.). ~ sindicală. ~area pentru pace. [G.-D. miscării] /v. a misca
Sursă : NODEX (343464)  - siveco